Societate irodică.
Metafizica se manifestă fie prin apatie, fie prin acțiune.
Piatra filosofală - alchimia - chimia sunt un lanț de cauzalități a dorinței
metafizice de bunăstare exprimate prin acțiune. Nevoia ancestrală de dreptate a
codificat comportamentul uman în legi sacre, iar mai apoi în cele laice,
evident că este încă un exemplu de acțiune. În alte cazuri metafizica rămâne la
stadiul de non-acțiune, contemplarea devine ea însăşi acțiune, iar soluția este
de fapt disoluție, cel aflat în apatie va deveni idiotul util a celui ce a
acționat mai eficient în acel context. Un imperiu din Est a fost de-a lungul
istoriei idiotul util a unui imperiu din Centrul Europei şi nu o singură dată,
un alt imperiu de mai la sud s-a aflat în aceeaşi situație, iarăşi nu o singură
dată. A fi idiot util nu este încă cel mai rău ce poate fi pentru că totuşi se
manifestă o utilitate, iar utilitatea cu toată antiumanitatea sa este morală
căci exprimă o acțiune în beneficiul cuiva sau a cauzei acestuia, deci sunt
şanse de revenire la normalitate. Aşadar istoria nu este altceva decât metafizica în acțiune prin
depistarea şi exploatarea idioților utili. Dar poate fi ceva şi mai degradant atunci
când eşti idiotul util al unui alt idiot util şi implicit a stăpânului
acestuia. În acest caz la modul practic are loc o coborâre până la nivelul de
masochism. Atunci când eşti exploatat geopolitic prin pierdere de teritorii în favoarea
idiotului util, iar apoi eşti exploatat şi de către stăpânul acestuia dar de
data aceasta geoeconomic, prin plata unor salarii de mizerie şi deci susținerea
indirectă a corupției, victima ajunge să considere că ea însăşi este vinovată
pentru cele ce i se întâmplă, în acest context are loc devorarea semenilor
pentru că ei sunt cei mai vulnerabili, asemenea societăți irodice îşi
pierd omogenitatea şi sunt sortite
eşecului.Ieşirea dintr-un astfel de cerc vicios ar fi ca să ajungi la statutul
de idiot util direct subordonat unui stăpân ceea ce nu este foarte uşor pentru
că idiotul util ierarhic superior va lupta din răsputeri pentru a-şi conserva
pozițiile. Aşadar în concluzie se poate spune că scopul unei societăți idiot
utile ar fi să fie direct utilă, fără intermediari, adică să se treacă de la
binomul masochist-masochist la binomul masochisto-sadic.
