Azilul Eurozoo.

    

                                                                         Azilul Eurozoo.

Starea de imperium caracterizează Europa cu excepția periferiei ruseşti şi turceşti.Atunci când există imperium singular este pace când sunt multe imperiumuri este război.După 1945 leii continentali, leii maritimi, vulturii cu coroane imperiale şi papale au fost băgați într-o grădină zoologică cu regim de azil - Uninea Europeană. Paza grădinii a fost asigurată la apus de vulturul cowboy, iar la est de ursul din circ.

Fiarelor de ieri li s-au tăiat ghiarele, li s-au scos dinții, la gât s-au legat clopoței, labele s-au băgat în camaşă de forță, li s-au administrat sedative. Umilința celor cu sânge nobil s-a agravat după extinderele spre est. Porcul polonez, catârul bulgar, iapa ungurească, oaia românească, insectele baltice etc de care ursul circar s-a debarasat ceva timp mai devreme, s-au aşezat la aceaşi masa din cantina azilului cu leii şi vulturii. A fost greu de suportat când s-au întâlnit spiritul individualist de prădător cu spiritul de turmă a victimei, iar circarul se pare că a pasat şeptelul vechilor imperiali la îngrăşat ca să aibă ce mânca la primăvară. Să nu uităm de lista de aşteptare de a sta la masă cantinei şi a bea medicamente.În acest context veştile electorale din Republica Moldova sunt cât se poate de bune, Dodon nu e vinovat, este parte din scenariu.

Între timp cei din grădina zoologică încă aflați sub paza celor doi "prieteni", au aflat că panda din pădurea de bambus a devenit dragonul de aur cu aripi uriaşe. Ba mai mult, pe lângă dragonul chinez au mai apărut încă câțiva dragoni la fel de spectaculoşi, iar vulturul cowboy zboară mai sus ca niciodată. În acest context doctorii din Bruxelles nu prea mai pot face multe. De ce paznicilor şi dragonilor totul este permis, iar celorlalţi nu. Pacienții îşi cer dreptul la ură seculară, la impunerea intereselor particulare asupra celor generale, la o globalizare într-o singură direcție. Stocul de sedativele este pe cale de afi iepuizat.

Patru provocări pentru o societate nouă.

Patru provocări pentru o societate nouă.

Cine la început de secol XXI încearca să fie neoconservator , socialist , comunist- minte -in funcţie de calitatea resurselor umane şi materiale pe care le are la dispoziţie. Multe resurse - multa geopolitica, putine resurse - puţină geopolitică. Dramatic este faptul că unicul fir ce trece absolut prin toate ideologiile şi situaţiile geopolitice numită la modul general democraţie contează din ce în ce mai puţin. Lipsa ideologiei favorizează dispariţia democraţiei şi viceversa. 

Ce rămâne în loc şi care sunt noile provocări ?

1.Structură geografică incapabilă să asigure consumul riscă să intre în conflict atât cu proprii săi supuşi cât şi cu vecinii. De aceea consumul trebuie să fie nelimitat, atât pentru cei cu venituri mici ,cât şi pentru cei cu venituri mari .

 2.Legi sunt multe, iar dreptul egal de a le încalca este unul fundamental. Corupţia nu poate fi eradicată, pentru că este adaptabilă la orice, însă ea poate fi morală dacă este accesibilă pentru toţi .

3.Atunci când elitele acumulează suficiente resurse se produce privatizarea, iar atunci când suferă pierderi are loc naţionalizarea. Agenda electorală este construită pe aceasta dihotomie. Poporul crede că votul său aduce schimbarea, în realitate scopul votului este conservarea capitalului. Iluzia schimbării politice este trucul cel mai de succes pentru menţinerea coeziunii sociale.

4.În secolul XVI biserica şi-a pierdut monopolul asupra magiei.Empirismul şi raţionalul au ajuns să domine în economie, medicină, ştiinţă, iar magia a reuşit să se impună în politic şi social. Laicitatea în viaţa politică şi socială este doar o aparenţă.

În concluzie se poate spune că consumul nelimitat, corupţie ieftină, iluzia schimbării şi religiozitatea sunt pilonii unei lumi post democratice şi post idiologice.

7 aprilie - renaşterea feudalismului republican.

7 aprilie - renaşterea feudalismului republican.

  Poporul până în secolul XVII a aparținut în totalitate elitelor simbolice: regi, împărați, preoți, papalitate, episcopi, generali, înalți funcționari etc. Elitele, fie laice, fie religioase, au avut şi au un scop unic de a se proteja reciproc contra poporului. Caracteristică esențială acestor elite este neproductivitatea ce poate fi definită prin feudalism unde raportul dintre cel ce deține mai multă putere şi cel ce deține mai puțină putere se bazează pe fidelitate personală şi obținerea rentei în feuda administrată.  

  În secolul XVII în lumea anglo-saxonă şi flamandă s-au fi afirmat elitele producătoare. Pentru supraviețuire ei şi-au cerut cota lor din popor prin reprezintare parlamentară, iar pentru legtimarea acestui fapt a fost nevoie de mai multe revoluții. Elitele producătoare au deschis o nouă epocă a globalizării ce a creat o lume cu un grad mai înalt de echitate politică şi economică (acolo unde au fost acceptate de elitele neproducătoare).

  În alte geografii, elitele simbolice bazate pe un raționalism rupt de realitate au reuşit să-şi păstreze monopolul asupra societății. Încercând să se modernizeze pentru a ține pasul cu globalizarea, astfel de regimuri au preluat  formal atribute liberale : constituția, sistemul juridic, sistemul electoral, organizarea economică etc. ceea ce a creat premize necesare schimbării. Masele s - au activat preluând puterea de la câteva ore ( atâta timp cât se numără voturile), până la câteva săptămâni (recordul îl dețin francezii). Deținerea puterii nu semnifică însă faptul că masele pot să producă schimbarea, chiar dacă mulți naivi o cred cu tărie participând la alegeri ori ieşind la proteste mai mult sau mai puțin violente. După "carnaval "au venit alegeri de legitimare şi elitele simbolice s-au întors mereu la guvernare, iar democrația a devenit instrumentul de control al maselor.

  Problema a fost că revoluțiile din secolul XX şi XXI au fost şi sunt de fapt lupte interne ale elitelor neproducătoare de sorginte catilinară de dreapta ori stânga ce au avut doar ca scop modernizarea feudalismului.

  Evenementele din 7 aprilie se înscriu în aceasta logică. Aristocrații vechi şi aristocrații noi a societății moldoveneşti, presați de globalizare au avut nişte animozități. Sistemul moldovenesc de înrudiri şi amiciție datorită teritoriului şi a populației mici a fost prea "înrudit" şi "amic"pentru a exploda în comparație cu vecinii noştri (partea "bună" a sistemului).Aristocrații au pedepsit exemplar răsculații, iar mai departe democrația a pus la zid democrația şi a reinstalat feudalismul republican cu specific moldovenesc (pentru a ieşi din impas elitele au găsit deja o soluție, dar despre aceasta altă dată).