Despre utilitarismul moldovenesc.

Pe vremuri, democrațiile populare din America Latina, Africa, Asia de Sud-Est primeau din republicile unionale sovietice ajutoare materiale și ideologice pentru crearea societății pe temeiurile socialismului cu capital de stat. Se construiau școli, gradinițe, spitale, drumuri, porturi și desigur obiecte militare pentru ca realizarile marelui octombrie să fie la adapostul armelor in cazul unei agresiuni din partea foștilor stăpâni coloniali. Un  asemenea comunism mesianic utilitarist promotor a libertății pozitive avea un cost ridicat ,sacrifica bunăstarea și fericirea noastră în folosul altora cu prețul salariilor mici, infrastructurii subdezvoltate, magazinelor cu rafturile goale, rânduri interminabile dupa produse, tabere și case de odihna sărăcăcioase, dar cel puțin din punct de vedere moral o asemenea stare de lucruri era justificata căci traiul gri și plin de lipsuri materiale nu era chiar atat de inutil, ne simțeam ajutați și de propagandă, parte a spiritului universal în lupta pentru autoemanciparea contra formelor de dominare socială vechi. Un nevoiaș ajuta un alt nevoiaș cu speranța că viitorul luminos deja undeva e aproape, plămădind in final o sărăcie naiva romantică irațională între doi masochiști.

 Experimentul de impunere a dictaturii proletariatului între timp a ieșuat. Frontierele comuniste s-au prăbușit ,managementul de stat a fost inlocuit de cel privat. O parte din fabricile și uzinele cu planificare centralizată nimicite de globalizare au fost redeschise de investitori multașteptați din fostele state inamice ce ar putea fi asemănat cu debarcarea omului cu cruce și arme de foc pe tărâmul Lumii Noi. Se credea ca salariații moldoveni lucrând, nemțește pe utilaj nemțesc vor produce profit și vor avea dreptul la venituri ce le vor satisface meritele și nevoile conform legii economice. Se mai credea  ca valorile umaniste sunt universale și noii proprietarii vor fi masochiști altruiști, precum am fost noi o dată, însă ei s-au dovedit a fi niște sadiști egoiști oferind un euro sau chiar poate mai puțin pentru o oră de munca, reducând drastic puterea de cumpărare în condițiile în care cheltuiele noastre s-au egalat cu cele vestice. Daca politic am făcut pasul spre valorile democrației liberale, atunci social și economic prin salariile de mizerie plătite de investitori am rămas înca la un nivel totalitar creind in așa mod grave disfuncționalitați morale și materiale în colectivitatea noastră. Și la fel ca pe vremurile sovietice prosperitatea este exportată, sărăcia rămâne la nivel local doar că înainte eram mijloace utilitariste pentru popoarele democrațiilor populare, azi iarași suntem mijloace utilitariste dar de data aceasta pentru cele a democrațiilor de piață consolidate, iar atunci cand un nevoiaș îl ajută pe unul bogat și prosper pare a fi ceva sadic. Brandurile bogaților fabricate de cei săraci aduc țărilor investitoare profituri importante, mențin prețurile accesibile și consum nelimitat, contribuie cu taxe la bugetele locale și centrale ce ofera la rândul său protecție socială generoasă și fonduri pentru dezvoltarea infrastucturii; altfel spus modul de tratare cetățenilor rămâne a fi unul kantian in ciuda tuturor provocarilor cu care se confrunta guvernele acestor state.

In cazul moldovenilor pentru a nu mai fi sacrificați în abatoarele capitalismului monopolist protejat de legile pozitive imperfecte este nevoie de schimbare statutului din oameni mijloace în oameni scopuri, soluția ar fi obținerea unei ponderi morale egale cu cei din Vest, iar acest proces se poate realiza la etapa actuală doar prin situarea sub arcada marii familii euroatlantice