Revanşa elitelor

                                                                    Revanşa elitelor.

Banii, legile pozitive, diviziunea muncii au produs stratificarea societăţii în elite şi cei care o servesc. Antagonismul claselor a declanşat o perioada lunga de conflicte,ghilotina, unul din simbolurile acestei dialectici avea toate şansele să devina un obiect de rutina in pieţele marilor oraşe europene  până în zilele noastre. A urmat un process lung şi anevoios de cedari reproce dintre elite şi mase ce a culminat cu instaurarea păcii prin intermediul mecanismelor ideologiei democraţiei liberale .

Unele ţări pentru soluţionarea conflictelor sociale au încercat să adopte ideologiile egalitariste însă au suferit eşecuri, apoi au implimentat modelul democraţiei liberale(direcţia după caz a fost şi inversă) însă a făcut-o selectiv ceea ce le-a provocat  iaraşi o serie de eşecuri şi umilinţe . Ca rezultat şi-a făcut apariţia non-ideologia caracterizată prin lipsa unei doctrine politice oficiale.Cum funcţionează non-ideologia? Grupurile de elite sunt reprezintate de partide şi organizaţii cu orientare individualistă sau colectivistă din domeniul statal şi a societaţii civile. Supunerea elitelor faţă de lege este discreţionară, sunt acceptate primirea de foloase necuvenite,spălarea banilor, extorcarea de fonduri, conflictul de interese, nepotismul, kickbackurile în cadrul instituţiilor statului ce activeaza pe banii publici. Este mimată responsabilitatea faţă de alegatori.

Totul ce a fost menţionat este tolerat cu o singură condiţie să te supui deciziilor liderului naţional ce întruchipează trecutul, prezentul şi viitorul victorios. La rândul său liderul naţional este garantul vieţii şi proprietăţii private, bunastării materiale şi morale a elitelor susţinătoare.

Poporul non-ideologic are obligaţia să lupte contra duşmanilor interni şi externi, şi să legitimeze regimul politic prin intermediul alegerilor libere. În schimb poporului se va garanta viaţa şi proprietatea privată, consum nelimitat, dreptul la protecţia contra libertăţii prin intermediul statului social.

 Un asemenea model este urmarit şi chiar urmat de multe democraţii considerate a fi consolidate pentru că se adapteaza uşor la orice regim politic şi nu necesita cheltuieli mari pentru implimentare în comparaţie cu democraţia liberală vulnerabilă la fluctuaţiile economice şi opinia publica.Dar cel mai important fapt este ca oferă liderului şi elitelor  non-ideologice posibilitatea să nu ţină cont de recomandarile FMI,directive a Comisiei Europene, miilor de reglementări al Aquisului comunitar, să evite părerea Congresului American, să ignore rapoartele agentiilor de rating, ongurilor din domeniul drepturilor omului, ecologic, luptei cu corupţia etc.Atunci când non-ideologia are capacitate financiară, energetică, militară, media şi umane atunci ea poate concura cu alte ideologii în special cu cea a democraţiei liberale.

În final se poate afirma că elitele ţărilor democraţiilor consolidate privesc cu interes revanşa şi libertatea elitelor democraţiilor non-ideologice- o adevarată lume a zeilor.