Banilizarea votului.

                                                                      Banilizarea votului.

Lipsa clivajelor din politica moldovenescă au transformat campaniile electorale într-un proces monotonon: promisiunele concurenților sunt în mare parte aceleaşi, candidații au pregătire şi experiență asemănătoare, electoratul este puțin sofisticat căci nu cunoaşte programele partidelor şi candidaților pentru care votează. În acest caz cum este influențat votul? Mai întâi să facem distincția dintre libertatea formală şi libertatea materială. Libertatea formală este activă în timpul crizelor istorice, libertatea materială domină rutina zilnică. Aşadar în condiţiile actuale de rutină dacă alegerea trebuie făcută între un candidat sau partid necorupt, dar cu valoare de piață mică şi candidat sau partid corupt, dar cu valoare de piață mare, pe cine electoratul îl va alege? Rezultatele recente alegerilor locale demonstrează că opțiunele sunt pentru candidatul sau partidul cu cea mai mare valoare de piață. De ce? Societatea moldovenească este profund individualistă cu variații de stânga sau dreapta strâns corelate cu libertatea materială. Alegătorul crede că reprezentantul ales va contribui direct la creşterea bunăstării sale, de aceea preferă un candidat care gestionează propriile resurse financiare sau candidat ce are acces la resurse baneşti provenite de la organizații şi structuri locale sau financiare internaționale prin intermediul cărora poate dezvolta proiecte pentru individ şi implicit comunitate.

 Sursa de venit a alegătorului joacă şi ea un rol important. Dacă banii sunt suficienți şi provin din spațiul euro-atlantic atunci alegătorul moldovean cel mai probabil va vota cu candidații ce reprezintă spațiul eurodolarului, iar dacă suficiența bănească provine din spațiul euroasiatic atunci votul se va duce în acea direcție, proveniența etnică implicit geopolitica având un rol secundar.

Excepție de la tendință o prezintă independenții. Aceştea au învins preponderent în comunități mici unde condițiile sunt favorabile unei democrații directe.

În concluzie se poate afirma că candidații cu cea mai mare valoare de piață directă sau indirectă sunt favoriții scrutinului electoral.