Stabillitatea revoluției, instabilitatea evoluției şi sexul.

 Stabillitatea revoluţiei, instabilitatea evoluţiei şi sexul.

 Secolul XVIII a adus în nucleul anglo-saxon sfârşitul revoluţiilor şi începutul evoluţiei. Revoluţiile au impus religia civică fundamentată pe garanţii de drepturi şi libertăţi destinate elitelor, apoi extinse asupra plebei, iar în final şi asupra elitelor şi plebei din zonele învecinate nucleului anglo-saxon, iar evoluţia la rândul său le-a menţinut prin intermediul democraţiei şi economiei de piaţă . Zonele primare de aplicare acestor garanţii şi-au temperat conflictele în interior ceea ce a permis exportul instituţional politic, economic şi social în exterior. Exportul instituţional pentru unele zone geografice a luat forma fie de modernizare - evoluţie, fie colonianism - revoluţie.

Elementele revoluţiei şi evoluţiei  pot fi "descărcate" oriunde, de oricine, oricând, ceea ce au şi făcut aproape toate statele lumii. Unii au obţinut drepturi şi libertăţi. Alţii au implementat democraţie şi economie de piaţă. Au mai fost încercări de a găsi o altă cale, însă evoluţia pentru cei mai mulţi a rămas o himeră. De fapt termenii de revoluţie şi evoluţie semnifică gradul de conectare la democraţia, libertatea, legile şi piaţa imperiilor din nucleul atlantist. Conexiune de grad înalt semnifică evoluţie, conexiune cu grad scăzut semnifică revoluţie.

Deşi imperialismele sunt unice, cei care deţin custodia asupra lor sunt diferiţi. Modernizarea sau evoluţia oricând poate fi oprită  în funcţie de contextul geoeconomic şi geopolitic gestionat de custodele imperio-resurselor. Salturile modernizatoare sau prăbuşirele revoluţionare unor state pot fi explicate din acest punct de vedere. Consecinţele sunt grave: migraţia, terorismul, războaie civile, războaie mondiale, pandemiile, crize economice, cursa înărmării, blocuri militare adverse...

Unica armă veritabilă ce rămâne celor aflaţi în afara evoluţiei este puterea de reproducere. În secolele XVIII-XX pe ambele maluri ale atlanticului elitele se aflau în starea de evoluţie, plebei nu-i rămânea altceva de făcut decât revoluţii şi sex. Numărul din ce în ce mai covârşitor a plebei a obligat elitele să facă cedări până s-a ajuns la starea de echitate politică şi economică. Pe arena internaţională, statele aflate în starea colonial-revoluţionară sunt veritabile superputeri  ale reproducerii geometrice ce pot schimba harta politică a lumii, ceea ce se şi întâmplă la ora actuală. Deci alături de geopolitică şi geoeconomie, geosexul poate fi considerat o veritabilă superarmă ce va face lumea viitorului poate un pic mai echitabilă.

Banilizarea votului.

                                                                      Banilizarea votului.

Lipsa clivajelor din politica moldovenescă au transformat campaniile electorale într-un proces monotonon: promisiunele concurenților sunt în mare parte aceleaşi, candidații au pregătire şi experiență asemănătoare, electoratul este puțin sofisticat căci nu cunoaşte programele partidelor şi candidaților pentru care votează. În acest caz cum este influențat votul? Mai întâi să facem distincția dintre libertatea formală şi libertatea materială. Libertatea formală este activă în timpul crizelor istorice, libertatea materială domină rutina zilnică. Aşadar în condiţiile actuale de rutină dacă alegerea trebuie făcută între un candidat sau partid necorupt, dar cu valoare de piață mică şi candidat sau partid corupt, dar cu valoare de piață mare, pe cine electoratul îl va alege? Rezultatele recente alegerilor locale demonstrează că opțiunele sunt pentru candidatul sau partidul cu cea mai mare valoare de piață. De ce? Societatea moldovenească este profund individualistă cu variații de stânga sau dreapta strâns corelate cu libertatea materială. Alegătorul crede că reprezentantul ales va contribui direct la creşterea bunăstării sale, de aceea preferă un candidat care gestionează propriile resurse financiare sau candidat ce are acces la resurse baneşti provenite de la organizații şi structuri locale sau financiare internaționale prin intermediul cărora poate dezvolta proiecte pentru individ şi implicit comunitate.

 Sursa de venit a alegătorului joacă şi ea un rol important. Dacă banii sunt suficienți şi provin din spațiul euro-atlantic atunci alegătorul moldovean cel mai probabil va vota cu candidații ce reprezintă spațiul eurodolarului, iar dacă suficiența bănească provine din spațiul euroasiatic atunci votul se va duce în acea direcție, proveniența etnică implicit geopolitica având un rol secundar.

Excepție de la tendință o prezintă independenții. Aceştea au învins preponderent în comunități mici unde condițiile sunt favorabile unei democrații directe.

În concluzie se poate afirma că candidații cu cea mai mare valoare de piață directă sau indirectă sunt favoriții scrutinului electoral.

Utopia

Utopia.

Egoismul în capitalism produce profit, pus în cadru legislativ corespunzator va genera bunastare generala. Pentru politica potrivit este conceptul altruism caci are ca scop fericirea si binele celorlalţi. Când egoismul economic si altruismul politic se afla în echilibru va rezulta o societate libera bazata pe egalitate de sanse; altruismul si egoismul ce nu se afla la locurile potrivite vor crea societaţi totalitare (iluzia schimbării, iluzia consumului nelimitat, iluzia corupţiei ieftine, iluzia vieţii private), iar democraţia ce nu este capabila sa menţina frontiera dintre cele doua tendinţe si ofera legitimitate unor astfel de regimuri poate fi numita moarta sau necrofila, ea va naste adunari constituţionale cu aceleasi caracteristici.

Cum putem învia si activa democraţia într-un asemenea legislativ? Desigur propunerea data este o utopie, dar totusi se poate aplica. Într-o prima etapa reprezintanţii partidelor parlamentare si reprezintanţii societaţii civile ( asociaţii şi organizaţii ce activează în afara statului, pieţii, şi partidelor politice) vor constitui în parlamentul cu mandat valabil, comitete de lucru comune. Scopul comitetului de lucru comun este de a defini un compromis între versiunile proiectelor de lege promovate de legislatori membri partidelor politice si membri societaţii civile; fara aprobarea comitetului comun proiectul de lege nu poate fi propus pentru votare în legislativ. Membrii societaţii civile cu pregatirea necesara ar trebui sa faca parte din comisiile speciale pentru controlul activitaţii legislativului, executivului, sa participe la sedinţele guvernului, sa aiba reprezintanţi în ministere, departamente, agenţii guvernamentale. În etapa urmatoare este necesara înfiinţarea unui legislativ bicameral. O camera legislativa va aparţine reprezintanţilor alesi pe lista de partid, cealalta camera va aparţine reprezintanţilor propusi de societatea civila pentru a putea participa direct la votarea proiectelor. Reprezintanţii societaţii civile nu vor participa la crearea executivului cu scopul de a pastra funcţia de control asupra puterii politice si vor continua activitatea descrisa în etapa anterioara. Astfel nu doar democraţia indirecta ci si democraţia directa vor fi implicate în activitaţile publice si afirmaţia lui J.J.Rouseau ca omul este liber doar în timpul scrutinului electoral se va diminua din intensitate.

 Garanţia ca membrii societaţii civile participanţi la viaţa politica o vor face întru-un mod altruist si nu vor deveni parte a structurilor politice sunt mici. Însa daca egoismul oficial îl va întâlni pe cel non-oficial poate totusi sa se nasca un altruism de care va beneficia întreaga societate.

Revanşa elitelor

                                                                    Revanşa elitelor.

Banii, legile pozitive, diviziunea muncii au produs stratificarea societăţii în elite şi cei care o servesc. Antagonismul claselor a declanşat o perioada lunga de conflicte,ghilotina, unul din simbolurile acestei dialectici avea toate şansele să devina un obiect de rutina in pieţele marilor oraşe europene  până în zilele noastre. A urmat un process lung şi anevoios de cedari reproce dintre elite şi mase ce a culminat cu instaurarea păcii prin intermediul mecanismelor ideologiei democraţiei liberale .

Unele ţări pentru soluţionarea conflictelor sociale au încercat să adopte ideologiile egalitariste însă au suferit eşecuri, apoi au implimentat modelul democraţiei liberale(direcţia după caz a fost şi inversă) însă a făcut-o selectiv ceea ce le-a provocat  iaraşi o serie de eşecuri şi umilinţe . Ca rezultat şi-a făcut apariţia non-ideologia caracterizată prin lipsa unei doctrine politice oficiale.Cum funcţionează non-ideologia? Grupurile de elite sunt reprezintate de partide şi organizaţii cu orientare individualistă sau colectivistă din domeniul statal şi a societaţii civile. Supunerea elitelor faţă de lege este discreţionară, sunt acceptate primirea de foloase necuvenite,spălarea banilor, extorcarea de fonduri, conflictul de interese, nepotismul, kickbackurile în cadrul instituţiilor statului ce activeaza pe banii publici. Este mimată responsabilitatea faţă de alegatori.

Totul ce a fost menţionat este tolerat cu o singură condiţie să te supui deciziilor liderului naţional ce întruchipează trecutul, prezentul şi viitorul victorios. La rândul său liderul naţional este garantul vieţii şi proprietăţii private, bunastării materiale şi morale a elitelor susţinătoare.

Poporul non-ideologic are obligaţia să lupte contra duşmanilor interni şi externi, şi să legitimeze regimul politic prin intermediul alegerilor libere. În schimb poporului se va garanta viaţa şi proprietatea privată, consum nelimitat, dreptul la protecţia contra libertăţii prin intermediul statului social.

 Un asemenea model este urmarit şi chiar urmat de multe democraţii considerate a fi consolidate pentru că se adapteaza uşor la orice regim politic şi nu necesita cheltuieli mari pentru implimentare în comparaţie cu democraţia liberală vulnerabilă la fluctuaţiile economice şi opinia publica.Dar cel mai important fapt este ca oferă liderului şi elitelor  non-ideologice posibilitatea să nu ţină cont de recomandarile FMI,directive a Comisiei Europene, miilor de reglementări al Aquisului comunitar, să evite părerea Congresului American, să ignore rapoartele agentiilor de rating, ongurilor din domeniul drepturilor omului, ecologic, luptei cu corupţia etc.Atunci când non-ideologia are capacitate financiară, energetică, militară, media şi umane atunci ea poate concura cu alte ideologii în special cu cea a democraţiei liberale.

În final se poate afirma că elitele ţărilor democraţiilor consolidate privesc cu interes revanşa şi libertatea elitelor democraţiilor non-ideologice- o adevarată lume a zeilor.

...2001

…2001

Influenta referentilor identitari asupra votului din Republica Moldova.

La 25 februarie 2001 comunistii moldoveni au primit permisul pentru guvernare. Concluzia generala a fost ca saracia a influentat votul.Oare? De ce totusi unele tari cred ca saracia poate fi eradicata cu partide de dreapta iar altele cu partide de stanga? Oare nu cultura unui popor da acest raspuns? Parerea mea este ca votul s-a dat in cazul Republicii Moldova, in functie de referentii identitari cuprinsi in memoria sociala . In ansamblu toate aceste elemente alcatuiesc cultura definita  ca: “totalitatea valorilor materiale si spirituale create de omenire si a institutiilor necesare pentru comunicarea acestor valori”(Dex , 1998, pag.248).Votul poate antrena la guvernare diferite doctrine si ideologii ,dar toate subordonate  unui interes comun tuturor membrilor unei comunitati politice dintr-un stat. Daca se voteaza la unele alegeri cu dreapta sau cu stanga , atunci se aplica doctrinele acestor partide in toate planurile acelei societati . In ansamblu insa aceste doctrine sunt in armonie cu memoria social anterioara. Nucleul cultural ramane stabil iar zonele fluide culturale se adapteaza valorilor identitare a natiunii.Regula afirma  ca nucleul cultural compus din referenti culturali corespunde valorilor,normelor si simbolurilor unei etnii majoritare. In acest context Republica Moldova  prezinta un caz aparte si totodata dramatic. Etnia majoritara este una iar nucleul cultural cu care se identifica este altul,el corespunde etniilor minoritare.Nominalizand toate aceste subiecte abstracte cu care s-a operat pana acum se evedentiaza urmatoarea situatie moldovenii(romanii) reprezinta peste 70% din populatia Republicii Moldova. Circa 50% dintre acestea au votat cu acelasi nucleu cultural a rusilor,ukrainenilor,gagauzilor si bulgarilor reprezintati de comunisti si Alianta Braghis. Restul  de 20% dintre moldoveni au votat cu al doilea ca putere electorala nucleu cultural pro-roman reprezintat de UFD, PRCRM si PPCD,unicul care a reusit sa ocupe locuri  in parlamentul unicameral al Republicii Moldova. Deci spatiul politic , cultural si mediatic elemente ale realitatii politice,este impartit intre aceste doua nuclee culturale in jurul carora graviteaza procesul electoral.Se evidentiaza faptul ca nucleul cultural pro-rus ocupa un spatiu electoral predominant si foarte solid.Partidele si alegatorii care se identifica cu acesta prezinta o capacitate de sodalitate politica (crearea de grupuri politice),sociabilitate politica (comunicare politica intre grupuri)si socialitate politica (capacitatea de a mentine impreuna grupurile si retelele politice) mai mare fata de nucleul cultural pro-romanesc.Grupul electoral pro-rus isi datoreaza superioritatea caracteristicilor mentionate mai devreme fata de grupul electoral pro-romanesc ,referentilor psihoculturali de identitate plasati in spatiul geografic si istoric a Rusiei ,iar mai apoi a spatiului sovietic.Au mituri si simboluri identice,limba de comunicare este intaleasa si utilizata de catre toti iar religia ortodoxa este confesiunea comuna.Imagologic Rusia , tara de origine a factorilor de identificare a nucleului electoral pro-rus, se prezinta ca purtatoarea adevaratei  credinte,invingatoare de imperii pagane si europene neortodoxe,creatoarea unei ideologii mondiale de emancipare ale popoarelor mici,cuceritori  a spatiului terestru si cosmic. La toate aceste elemente adaugam o cultura diversa si bogata prezenta in toate manifestarile ale creatiei umane.Autosuficienta istoriei ,societaii si culturii ruse este foarte evidenta si amplificata de mass-media rusa prezenta in spatiul mediatic moldovenesc prin noua posture TV fata de numai trei romanesti si opt posture de eadio FM fata de numai doua posturi romanesti de FM.Mai trebuie de mentionat ca in comparative cu posturile tv si radiouri rusesti, posturile romanesti sunt purtatoare  a unor culturi straine si valorifica putin propriile creatii culturale.Ca urmare referentii identitari :psihoculturali,psihosocilai,materiali fizici si istorici a moldovenilor se regasesc  in spatiul  nucleului cultural  ruso-sovietic.Cultura romana lipseste din punctele pivot a nucleului cultural spatiului modovenesc.Acestei culturi ii revine locul zona fluida a reprezintarilor sociale avand doar o functie de alternativa in perceptia moldovenilor.

Concluzie:referentii identitariau avut o influenta decesiva asupra votului din  25 februarie 2001 saraciei revenindu-I o functie secundara.

 ...2015