Patru provocări pentru o societate nouă.

Patru provocări pentru o societate nouă.

Cine la început de secol XXI încearca să fie neoconservator , socialist , comunist- minte -in funcţie de calitatea resurselor umane şi materiale pe care le are la dispoziţie. Multe resurse - multa geopolitica, putine resurse - puţină geopolitică. Dramatic este faptul că unicul fir ce trece absolut prin toate ideologiile şi situaţiile geopolitice numită la modul general democraţie contează din ce în ce mai puţin. Lipsa ideologiei favorizează dispariţia democraţiei şi viceversa. 

Ce rămâne în loc şi care sunt noile provocări ?

1.Structură geografică incapabilă să asigure consumul riscă să intre în conflict atât cu proprii săi supuşi cât şi cu vecinii. De aceea consumul trebuie să fie nelimitat, atât pentru cei cu venituri mici ,cât şi pentru cei cu venituri mari .

 2.Legi sunt multe, iar dreptul egal de a le încalca este unul fundamental. Corupţia nu poate fi eradicată, pentru că este adaptabilă la orice, însă ea poate fi morală dacă este accesibilă pentru toţi .

3.Atunci când elitele acumulează suficiente resurse se produce privatizarea, iar atunci când suferă pierderi are loc naţionalizarea. Agenda electorală este construită pe aceasta dihotomie. Poporul crede că votul său aduce schimbarea, în realitate scopul votului este conservarea capitalului. Iluzia schimbării politice este trucul cel mai de succes pentru menţinerea coeziunii sociale.

4.În secolul XVI biserica şi-a pierdut monopolul asupra magiei.Empirismul şi raţionalul au ajuns să domine în economie, medicină, ştiinţă, iar magia a reuşit să se impună în politic şi social. Laicitatea în viaţa politică şi socială este doar o aparenţă.

În concluzie se poate spune că consumul nelimitat, corupţie ieftină, iluzia schimbării şi religiozitatea sunt pilonii unei lumi post democratice şi post idiologice.